Unde este frumusețea?

Frumusetea e in jurul nostru, e in floarea ce o ai in mana, e in roua de pe iarba vietii, e in ochii blanzi pe care-i iubesti, in fiecare zambet, in fiecare sarut, in fiecare iubire, cand iti bate inima tare si sufletul incearca sa-ti spuna ceva, e in noi. Daca nu era in noi, cum altfel am fi putut sa le recunoastem in exterior?

Ce rost mai are oare sa traiesti in durere fara un pic de iubire ? Tu singur cu pustiul din tine. Ce rost mai are oare sa respiri aerul mortii ce singur ti-l sadesti? Ce rost mai are oare sa zambesti la un soare fara speranta, fara viitor, fara un rost anume? Simti cum lumea se prabuseste, ca sufletul e sufocat de lacrimile ce zac in tine si nu le poti plange, zac in tine arzandu-ti fiinta si atunci, lumea in care traiesti ti se pare o nenorocita calamitate pe care ai fi mangaiat sa n-o fi cunoscut.

Si atunci, lumea in care traiesti ti se pare o nenorocita calamitate pe care ai fi mangaiat sa n-o fi cunoscut, cum spunea Cioran. Pe care ti-e frica sa o privesti in ochi si care te dezgusta sa o simti aproape macar pentru o secunda. Si atunci toate raspunsurile pentru care ai luptat atata timp dispar si o iei de la capat, cu mai putina vointa de a simti si descoperi ce-i pierdut din tine. Ti se sterge toata fericirea si trebuie sa o iei de la capat pentru a-ti gasi rostul din nou. Pentru a zambi la orice fleac ce iti apare in cale, pentru a vedea toata frumusetea ce te inconjoara, care nu a disparut niciodata din jurul tau, de fapt. Doar ti-a fost intunecat sufletul si ai devenit orb la tot ce te face sa traiesti si sa zambesti si sa poti spune ca esti fericit si ca viata merita intr-adevar traita cu riscul ca intr-o zi o s-o iei de la capat.

Dar pana cand? Cata putere si rabdare mai contine fiinta ta? Mai mult decat iti poti imagina, doar ca esti obosit sa vezi, sa simti asta. De fapt, te oboseste acest proces complicat de a vedea ca a meritat sa-ti deschizi ochii. Puterea e nemarginita, doar ca din cand in cand trebuie sa te odihnesti, obosit fiind de atata cautare de sine. Toate drumurile duc acolo, in tine, la fiinta ta de care te sperii la fiecare nou sentiment, la fiecare noua respiratie, la fiecare noua bataie a inimii. Nu te mai ascunde, nu esti dusmanul tau, esti creatorul lumii tale interioare si tot ce ai in interior proiectezi si in exterior. Esti singura persoana care te poate ajuta sa fii fericit!