Să-ți povestesc ceva – partea I

Ora 1 dimineata, in drum spre aeroport, intr-o tara cu ocean salbatic si sentimente cuminti si pure, fericita de cate explorasem si cu un simpatic dor de casa. De apartamentul meu inchiriat, undeva la etajul 8, dintr-un cartier anume din capitala. Toate bune si frumoase, pana in momentul in care masina in care eram a avut un bizar si deloc serios accident, ceea ce ne-a intarziat cu aproximativ o ora. In fine, nu intru in amanunte despre ploaia torentiala care parca explodase de niciunde, dupa o zi senina si curata, sau despre aproape imposibilitatea de a ma intelege in limba nationala cu soferul – inca imi pare rau ca nu stiu toate limbile pamantului. Aceste amanunte sunt doar nimicuri, principalul fapt fiind totusi…pierderea avionului.

Si uite asa, dupa incercari – recunosc, disperate in prima faza – de a plati cu ultimii bani ora de internet pentru a incerca niste strategii de salvare, am ajuns la cea mai frumoasa situatie din viata mea de pana atunci. Singura, intr-un loc departe de ceea ce consideram eu casa, doar cu 10 EUR in buzunar, fara conexiuni prea apropiate catre tara, nestiind la ce prieten as putea sa apelez sa imi plateasca un zbor in conditiile de fata, fiind al naibii de scump, si extrem de flamanda, doar la gandul ca nu am bani sa imi cumpar mancare!!! – ceea ce, pentru mine, era imposibil de acceptat.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *