România, acoperișul lumii

Ieri era o zi ploioasă. S-a dat veste în clasă că lipsesc doi profesori şi am ieşit de la orele de curs la 12:00am. Eram în criză, nu am avut practic bani de un sandwitch şi eram în cumpănă, trenul pornea la 2:00 pm şi nu aveam unde să stau. Noroc de un coleg, că m-a împrumutat cu bani de drum. Vremea se îmbunataţise şi tocmai porneam să plec de la şcoală. Am ajuns la locul de unde îmi luam de obicei maşina, am făcut cu mana şi opreşte unu. Avea un Passat vechi de cand Ceauşescu era virgin. Şi surpriză, când am intrat, am observat că era adusă din Germania. Şoferul, era tipic românului modern: Chel, gras, cu maşină adusă de la nemţi, manelist.

Era o atmosferă teribilă. După ce tot drumul le-am îndurat pe ciori cum se văitau că nicăieri nu-i mai bine ca acasă si se lăudau ca sunt şmecheri şi au, fiţi atenţi acum, miliarde da euro! Superb sau ce? Eu, să fii avut un miliard de euro, aş fi donat jumătate din ei pentru cercetări, indiferent de felul lor.

Frumos, „românaşii” noştrii au miliarde de euro şi în ţară se moare de tot ce vezi cu ochii. Dar de ce? C-aşa-i românul, se prosteşte, o dată cu banii… Şi lauda creşte. Că românu, a fost învăţat sărac, dacă are un pic de mărunţiş sau participă la un eveniment important, gata, e mafiot. Ce gândire infantilă şi deteriorată. Nu mai suport nimic din şara asta. Îmi respect ţara, dar nu se poate aşa. Nu acuz pe nimeni care se încadrează în nişte parametrii de om normal şi corect. Şi ştiti cui e vina?

A învatământului şi a nepăsării profesorilor. Săptămânile trecute, la psihologie, am studiat motivatia. Se pare că la noi, în perioada postbelică şi nu numai, se educa şi motiva numai cu bătaia, despre care nu zic că nu e ruptă din rai, dar noi am înţeles greşit acest termen. Şi staţi că vine şi bomba acum . Cu vreo 5 minute înainte să mă dau jos, tipu’ a luat nişte „şprei” şi a pulverizat peste tot de unde se ventila. S-a inventat domne odorizante, înţelegi cuvântul, sau nu?