Oriunde aș fugi în lume

Alt motiv specific, pe care îl îmbrăţişez mereu cu privirea când lipsesc prea mult din peisajul citadin este puzderia de lucruri pe care gospodinele le înghesuie pe sârma din balcon. Spaţiul acesta este până la refuz tapetat cu muşamale şi rafturi, unde se strâng borcanele şi sticlele destinate viitorului suc de roşii sau murăturilor. Apoi, sunt alte mărunţişuri blocate între reviste pentru femei şi tot felul de scule ale meşterului casei. Mă joc mereu imaginându-mi familia care locuieşte la balconul vizat, diferenţiind cu uşurinţă setul de haine bune de cel de stat în casă (lucru care din nou, parcă doar la români există) la fel cum mă amuză cârpele de bucătărie atârnate, la care se va renunţa probabil la fel de greu ca la mileuri.

Cred că oriunde aş fugi în lume, aş şti când mă aflu pe meleagurile româneşti doar cercetând împrejurimile şi descoperind elementele menţionate. Sunt lucruri de care am trăit înconjurată atât de mult încât e cu neputinţă să le ignor şi să nu zâmbesc de fiecare dată când un străin mă întreabă “care e faza cu plasele voastre?”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *