Gandurile imi zboara aiurea

Gandurile imi zboara aiurea precum stoluri de pasari bete si dezorientate, iar banca asta parca e tot mai rece, taindu-mi spatele ca o sabie de gheata. Daca parcul ar fi fost mai aproape de casa, as fi citit in fiecare dimineata ziarul aici si nu doar suplimentul de week end. Probabil as gasi si pe cineva cu care sa fac un sah. Ma saturasem sa joc cu mine in bucatarie… Putin incruntat de incapacitatea creierului meu de a deslusi trecutul unui verb sau ce am facut ieri, oftez saturat de cat asteptasem sa vina femeia aceea cu parul rosu. Imi promisese acum cinci minute ca vine sa ma imbratiseze si sa-mi lase rujul ei pe toata fata, sa ma transforme intr-un arlechin grotesc fara lacrima, zambind la propria lenjerie cu urme de buze. Acum cinci minute sau cinci zile? Timpul e doar un animal domestic neafectat de asteptarea mea si setea de a privi.

As face o baie in lacul din capatul aleii, sa ma balacesc in smoala aia moale, sa colectionez bicicletele cazute in el si apoi sa merg acasa la femeia mea cu parul rosu. Era intinsa goala pe tot patul cu un ranjet diabolic care imi confirma orgasmul avut cu mine acolo sub cearceaf in timp ce eu imi citeam ziarul pe o banca de gheata.

Plec spre casa zburand pe o pana imensa de lebada, purtat de vantul prietenos de la pupa si imi intorc spinul in sens invers celui care inca o privea cum saliveaza perna. Urma sa intru intr-o dimensiune, unde exista un singur eu.