Ganduri imprastiate

La ora asta, sincer că la altceva înafară de lucruri făcute sau văzute în ziua ce-a trecut, nu mă pot gândi. Şi cum soarta nu a făcut altcumva decât să văd asiatici debili, vă daţi seama că în minte am o imagine cu o chinezoaică, arăta ca Selenea Gomez in varianta gălbejită şi cu ochi ciudaţi, cum cacă curcubeu.

Aş putea să vă înşir teoriile universului transvers după Calvin, dar nu… deja o doamnă a făcut asta şi nu aş vrea să îmi ţină după aceea teorii despre drepturile de autor, că nu ştiu ce aş face. În loc de asta, o să vă povestesc despre ziua care tocmai a trecut. Spun că tocmai a trecut, deoarece scriu la 2:30 am şi asta mi se pare că explică şi titlul şi conţinutul „content” fără sens, spun aşa deoarece îmi place să ironizez greşelile altora. La ora asta nici eu, nici Paul nu ne găsim ceva mai bun de făcut decât să stăm în pat cu laptopurile în poală.

Chiar mai înainte Paul belea ochii la nişte cărţi de pe Elefant. Astăzi pot să spun că am fost euforic şi nu, nu am consumat nimic dubios, deşi am râs până când am obosit. Din băiatul serios, timid, matur din care eram anul trecut, am ajuns să prefer să nu mai iau viaţa în serios şi să râd de orice pot sau am voie (sau nu). Nu aş putea rămâne serios atunci când trebuie, numai dacă ar fi neapărată nevoie, în caz dacă câştig la loto sau dacă l-aş cunoaşte pe Boc.

Desigur, nici atunci nu aş rămâne serios. Prefer să tratez pe toată lumea la fel, desigur, aşa este şi normal, numai că diferenţa dintre profesor şi prieten este exprimarea. Teoria mea îmi permite să spun ceea ce cred unor persoane care nu îmi fac tocmai plăcere cu prezenţa lor. Deci, nu ştiu dacă aţi înţeles ceva din postarea asta, cred că v-a dat şi dureri de cap unora dintre voi, dar am încercat să-mi testez limitele, să văd cât de difuz pot fi. Bun, nu ştiu ce outro să fac la postarea asta, aş putea să vă iau cu stereotipii ca „Vă las, vă pup, că f*t, ciauless” etc şamd. Bine, pa!