Cum traim iubirea?

Cine sunt oamenii astia bezmetici din jurul meu care tot vin sa ma imbratiseze? Si de ce se uita asa ciudat la mine? Ce vor? Haha… Se amuza mintea mea de lucrurile pe care nu le intelegea in timpul unui workshop. Click si asculta in paralel

Prezent:

Cum spunea o buna prietena, mult timp am trait in desert. Singura cu gandurile mele, asteptand sa apara ceva la orizont. M-am salbaticit in urma unor incercari de a intra in contact cu umanitatea si iubirea din ceilalti dar pana la urma am abandonat, m-am abandonat pe mine intr-un ciclu fara sfarsit in care ofeream si nu mai primeam. Asa ca, pana acum ceva vreme, mi se parea normal sa nu primesc. Mai rau, nu stiam cum sa primesc. Nu stiam cum sa primesc un compliment, o vorba buna, o atentie, un zambet, o imbratisare, ajutor. Am considerat ca nu merit. Pentru ca mintea mea in urma unor intamplari din trecut a ajuns la concluzia ca nu merit. Dar de ce mama ma-sii nu merit?

Eh, aici a intervenit un proces lung de curatare, de rupere de trecut si de rescriere a unor intamplari. Mi-a luat mult timp sa-mi dau seama ca lipsa iubirii de sine este cauza. Mereu dadeam vina pe parinti, colegi, prieteni dar eu eram singura responsabila. Totul era rigid si blocat in mine.