Cum sărbătoresc românii?

Înclinaţia omului către festiv mi-a atras multă vreme atenţia. M-am concentrat în special asupra spaţiului românesc, cu care se consideră că ar trebui să mă identific, dat fiind faptul că aici îmi sunt rădăcinile. Observ tot mai mult cum de la cunoscutele tradiţii s-a migrat înspre modul de sărbătorire de azi, care pare să nu mai aibă vreo legătură cu vechile obiceiuri.

Pentru a fi echilibrată starea de nemulţumire a poporului român, strigată atât de des, individul sărbătoreşte. În acelaşi timp sunt umbrite nenumărate valori, fiind evidenţiată mai degrabă frustrarea dezlănţuită, nicidecum o bucurie curată. Românul obişnuit nu ştie prea bine ce anume celebrează, însă e suficientă autoritatea calendarului religios pentru a-i fi ordonate prilejurile. Fiecare Ion şi Ghiţă cunoscut, ca nişte stăpâni ai poftelor noastre îşi iau rolul în serios şi întind mese înaintea oaspeţilor. Nefericiţii care nu poartă nume de sfinţi, profită de alt fel de sărbători pentru a-şi exersa calităţile de gazdă. Avem drept exemplu sărbătorile de iarnă, în care se resimte cel mai bine năzuinţa omului de a petrece. Decembrie se transformă într-un carusel al sacoşelor, al cozilor lungite în faţa bancomatului, al falselor reduceri şi al apariţiei banilor ca prin minune, după ce ne-am plâns în celelalte unsprezece luni că nu sunt bani.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *