Criza de timp

Bună, cititorilor! Să vă povestesc ce-am făcut eu azi dimineaţă. M-am trezit frumos la şase să mă duc şi eu la şcoală ca tot elevu’. Când am simţit ce frig era în cameră, am asaltat patul băgându-mă sub plapumă ca un şoricel într-o găurică. De ce râzi, măi? Mi-a trecut şi mie o comparaţie prin cap şi am scris-o. Sunt şi bun şi nebun când e vorba de comparaţii… Cititorii mei ştiu asta. În fine… am stat în pat până la 1:00 pm. când m-am trezit. Ce mi se pare ciudat este că nu a intrat nimeni în camera unde hibernam dormeam şi nimeni nu şi-a dat seama că eu de fapt am stat acasă.

Atunci m-am îmbrăcat repede în uniforma şcolară (pe care o urăsc!) dând impresia că abia am ajuns de la şcoală. Malefic, nu? Altă ciudăţenie este că mă trezesc acum să fac o nouă postare, la ora asta… . Jur că nu am idee unde s-a dus ziua de 2 februarie şi chiar nu realizez cum de  este întuneric afară şi eu tot la pc stau. Problema este că mai am un număr infinit de lucruri de făcut până să adorm. În cel mai bun caz, mâine se repetă ce am făcut şi azi. laughing Glumeam! Chiar aşa se ajunge? Unde este timpul nemărginit de odinioară? Atunci lumea avea preocupări simple, o viaţă mai fericită şi aveau mai mult timp! Ştiu că acest lucru se întâmpla o dată şi că nu va mai fi la fel, ba chiar mai rău. Off… m-a şi durut gâtul toată ziua! Nici nu am obervat cum a trecut timpul, ceea ce mă determină să plec să-mi fac un ceai. De fapt, plec chiar acum şi nu mai stau să mă plâng pe bloguşorul ăsta. Ciao!