Câteva aspecte despre publicitate

Publicitatea, ca o mitologie contemporană, ne încurajează să ne aşezăm unii pe alţii în categorii, să învăţăm mecanica sexului ca pe o mantră. Ni se întind înainte jocuri şi roluri, încurajaţi să ne arătăm prin vestimentaţie sau prin obiectele de folos zilnic, o atitudine intimă pe care am pierdut-o. Reclamele se confundă, înfăţişând o goliciune regulată, mers în mâini printre corpuri de oase şi carne. Nu ne mai deschidem piepturile şi minţile, doar ne vindem imagini în timp ce deschidem nasturi şi fermoare. Ne situăm la kilometri distanţă unii de ceilalţi, oricât de dezgoliţi am rămâne.

Astăzi trăim o tiranie a ambiguităţii. Relaţiile personale se leagă pentru o intimitate visată, în care coasem linia de orizont a corpurilor. Totuşi, lăsăm publicitatea să determine abisurile care se cască între noi, devenind tot mai dependenţi emoţional de confirmările panourilor sau de reviste. Ne uităm la reclame ca la o oglindă răsturnată, sperând ca lumea de dincolo de oglindă să aibă o logică ce ni se potriveşte mai mult. Astfel, visăm că scurtăm distanţele dintre noi, renunţând la convenţii şi la pudoare, fără să ştim că încurajăm datul de-a dura prin viaţă, ciocnindu-ne fără a ne cunoaşte însă îndeajuns.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *